Definitia alternativelor educationale

•„Dicţionarul  de pedagogie”,  apărut  în 1979,  nu  conţine  termenul.
•„Dicţionarul  de  termeni  pedagogici”,  elaborat  de  Sorin  Cristea,  reia  definiţia  din  „Dictionnaire  actuel  de  l’éducation”.  

          „Dicţionarul  de  pedagogie”, autori  Horst  Schaub  şi  Karl  G.  Zenke,  tradus  la  Editura  Polirom,  în  2001,  înregistrează  termenul  învăţământ  alternativ  pe  care  îl   defineşte  ca  fiind „activitatea   care  se  desfăşoară  în  instituţii  şcolare,  după obiective,  organizare,  conţinut,  forme  de  predare  şi  învăţare,  mijloace,  viaţa  şcolii  şi  activitatea  părinţilor,  cu  abatere  totală  sau  parţială  de  la  caracteristicile  unitare  ale  şcolii  de stat  şi  care  oferă  o  altă  variantă  de  instruire  şi  educare”.

ALTERNATIVE EDUCAŢIONALE PEDAGOGIILE ALTERNATIVE Moto:''Dati-mi un peste si voi mânca azi, învatati-ma sa pescuiesc si voi avea ce mânca o viata.''

Alternativele educationale reprezinta variante de organizare scolara, care propun modificari ale anumitor aspecte legate de formele oficiale de organizare a activitatii instructiv-educative.

Proiectarea si realizarea alternativelor educationale reprezinta actiuni care se realizeaza prin raportare la finalitatile educationale formulate la nivelul macro, al idealului si al scopurilor educationale si la nivelul micro, al obiectivelor educationale care directioneaza procesul de invatamant.

In cadrul sistemului de invatamant din Romania, prin initiativele realizate la nivel central, teritorial si local, dupa 1990, sunt institutionalizate urmatoarele alternative educationale, aplicabile in invatamantul preprimar si primar, cu deschideri spre invatamantul secundar: Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet si Jena-Petersen.

                                                Maria Montessori